"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

miercuri, 30 noiembrie 2011

Ultima probă

Uhh... am ajuns şi la asta.

Am fost întrebaţi ce am păstra, şi ce am modifica la regulamentul SuperBlog.


Sper să mi se ierte modul direct în care pun problema, dar... aţi întrebat, răspundem.
Păi... în primul rând, ce trebuie să se ia în calcul este setul personal de reguli al... celui care mânuieşte regulile. Şi o regulă trebuie să devină postarea în ordine cronologică a probelor (un exemplu în direcţia asta poate fi găsit la etapa 31, al cărei "deadline" e mai mic decât al etapei 30). Asta e primul lucru care trebuie schimbat.

Al doilea lucru care ne-a dat de furcă este acea limită de cuvinte. Păi... sunt blogger, chiar dacă nu scriu eu foarte des şi foarte mult... poate am inspiraţie, şi vreau să depăşesc cu mult 600 de cuvinte, sau "ţ" caractere. Adică... dacă mi se cere o postare cu ceva fantezie, SF... scriu una de vreo 1300 de cuvinte, ca să se închege povestea, sunt bucuros că mi-a ieşit ceva, după care îmi cade faţa când îmi dau seama că am scris dublu(şi ceva). Şi pune-te şi taie... Şi ce a ieşit nu m-a mulţumit. Nu prea se leagă o cerinţă de genul "scrie sf despre un gadget", având în vedere că trebuie să dai şi detalii despre gadget-ul respectiv - cu o limită de 600  de cuvinte.
Iar limita minimă  de 300 de cuvinte e  şi ea cu dus-întors.

Al treilea lucru (important) este jurizarea. Am văzut postări care au primit punctaj maxim, şi postări bune, care au primit... ceva, acolo. Cei care fac jurizarea trebuie să aibă ceva de-a face cu scrisul pe blog, ca să aprecieze corect o postare. Ca idee, nici acum nu am primit vreun mail referitor la contestaţia pe care am depus-o la prima etapă. Evident, punctajul a rămas acelaşi. E vorba de treaba aia legată de "creativitate si obiectivitate", la care... să fim sinceri, nu avem cum să fim obiectivi, pentru că mulţi dintre noi nu au pus mâna pe laptop-ul respectiv. Poate suntem atât de săraci, încât nici n-am auzit de el.
Nu mi se pare corectă treaba cu "Sponsorii nu au obligaţia de a răspunde la contestaţii". De ce, întreb? E un alt lucru care ţine de regulament. Păi... dacă faci jurizarea, de ce să nu te ocupi şi de contestaţii? Sau oamenii care fac jurizarea nu greşesc niciodată? Pardon... omul. Pentru că era unul singur. Îmi place să cred că sponsorilor le pasă de noi, cei care scriem despre produsele lor, în felul ăsta făcându-le reclamă. Juriul format dintr-un singur om? Unul singur? De ce nu se iau nişte bloggeri buni, care să jurizeze corect etapele, contra cost?
Nu în ultimul rând, distanţa între etape. La unele a fost chiar bună, la altele prea mică. Unii dintre noi mai şi muncesc, pentru a avea ce pune pe masă. Ore întregi. Dacă omul vine obosit după "ţ" ore de muncă, numai creativ nu mai este... credeţi-mă. O distanţă de 2-3 zile între etape e binevenită.

Aici închei. Le doresc sărbători fericite organizatorilor, sponsorilor şi partenerilor media, precum şi bloggerilor care au participat la concurs şi s-au chinuit să ajungă la final :)



Organizatori SuperBlog 2011:
PCNEWS
SwissPlan.biz

postare scrisă pentru etapa 33 SuperBlog 2011

Ce ne-am face fără media?

Nu mă auzi prea des întrebând asta. Însă fără parteneri media nu se poate, mai ales în cazul unui eveniment cum e SuperBlog-ul :).
 Le mulţumesc personal celor care au contribuit la existenţa SuperBlog 2011.


TVR – Zon@ IT au un site bine închegat, cu materiale video care te ajută să-ţi faci o părere despre un gadget IT, o componentă PC, un aparat foto sau o cameră video, ori un soft. Nu mă uit la TV, în consecinţă nu le-am urmărit emisiunile, însă din ce-mi pot da seama - oamenii sunt "pe felie" - adică ştiu ce fac. Informaţiile de acolo sunt binevenite, mai ales pentru cei care nu ştiu "cu ce se mânâncă" una sau alta din IT.

Pe  RadioLynx i-am ascultat foarte rar, trebuie să recunosc. Văd însă pe site-ul lor că au o mulţime de emisiuni, printre care "Maşina Timpului" şi "Heavy Hour". Treabă bună, căci dacă-mi vorbeşti de tehnică, SF, şi metale grele, îmi atragi atenţia în mod sigur. Tot ei sunt cei care au realizat materiale audio-video despre SuperBlog, ajutându-ne să înţelegem mai bine regulile de participare la concurs.

Connect m-a surprins plăcut cu ştirile detaliate din lumea telecomunicaţiilor şi cu revista online, plus secţiunea de tarife operatori, care te trimite pe paginile operatorilor de telefonie mobilă/providerilor de servicii Internet Vodafone, Orange, Cosmote şi RDS.

Photo Magazine este un site dedicat pasionaţilor de fotografie, cu detalii despre aparate foto, ştiri, articole despre artişti, şi o galerie foto în care pot fi găsite fotografii pentru toate gusturile, cred eu, plus un forum pentru cei care vor să afle mai multe despre arta fotografică.

Ei bine, nu sunt femeie, aşadar nu pot intra în "comunitatea femeilor senzaţionale", în schimb pot aprecia 121.ro ca fiind un site pentru femei bine pus la punct , unde se discută despre tot şi toate, care are materiale video, o secţiune live (pe Radio Lynx), forum, chiar şi un blog. Filme, muzică, sex, sărbători, cărţi, modă, fitness,  modă, diete, grădinărit, familie, horoscop, spiritualitate, carieră - toate sunt acolo.

MediaLOOK este un site pe care pot fi găsite ştiri din lumea IT, cu detalii şi imagini despre ultimele gadget-uri, componete PC/periferice, laptop-uri, etc.

PRwave  oferă servicii de consultanţă PR -  imagine, comunicare, relaţii publice, organizare evenimente, împreună cu realizarea, distribuţia şi monitorizarea comunicatelor de presă, proiectarea campaniilor de comunicare, realizarea strategiilor de imagine şi relaţii publice pentru companii. Compania are şi un blog pe aceeaşi temă.

MoneyWatch.ro este un site pentru cei ce vor să aibă propria lor afacere, unde pot fi găsite sfaturi despre cum să evolueze în jungla finanţelor - cu stil.

Obisnuit.eu este un blog cu informaţii din diverse domenii, care mi-a atras atenţia, şi care prin subiectele abordate nu este deloc... obişnuit :)

LexaVerzes.ro este un blog interesant, al unei persoane care se pare că are nişte idei de viaţă bine definite.


În esenţă, avem nevoie de toţi. Dacă vrem să ştim ceva despre IT(calculatoare, telefoane, etc) , îi întrebăm pe geek-eri, fie că e la radio, TV, sau în online, dacă vrem să citim - accesăm site-urile specializate în articole, noutăţi, lifestyle, îi căutăm pe bloggeri, care sunt din ce în ce mai mult buni la a răspândi veştile, în plus avem ocazia de a afla un punct de vedere al blogger-ului; dacă vrem o poză apelăm la maeştri, şi dacă vrem să deschidem o afacere sau avem nevoie de PR apelăm la experţii în domeniu. Şi tot aşa... :)

postare scrisă pentru etapa 32 Superblog 2011

Etapa 31 SuperBlog 2011

top preferinţe:

1. LINK NEWSLETTER ASUS: http://techinstyle.ro/newsletter.html
2. ASUS Romania YouTube: http://www.youtube.com/user/ASUSRomania
3. ASUS Romania Facebook: http://www.facebook.com/ASUS.RO
4. SuperBlog: http://superblog.pcnews.ro/
5. ASUS Romania Twitter: https://twitter.com/#!/ASUSROMANIA



postare scrisă pentru etapa 31 SuperBlog 2011

marți, 29 noiembrie 2011

Eco - iar şi iar

Cu doar puţin timp în urmă - o săptămână şi ceva, cred - discutam cu un amic despre motoarele electrice folosite la autoturisme, şi despre cât de bune (sau nu) sunt. Eu o ţineam pe a mea, cum că sunt bune din punct de vedere al emisiilor si al zgomotului, el o ţinea pe a lui - cu puterea, viteza, şi autonomia. Nu spun "nu", toată lumea are nevoie de autonomie, mai mult de atât - de putere+viteză, dacă vorbim despre o depăşire făcută pe o şosea din afara oraşului, unde omul "o calcă".
Deşi îmi aduc aminte că am pronunţat  "hibrid", am rămas cu impresia că amicul meu a auzit (sau a vrut să audă) doar "electric". Lucru important, pentru că "hibrid" schimbă datele problemei foarte mult.



Cumva tind să cred că mulţi oameni au o mică reţinere - când vine vorba de nou şi de schimbarea stilului de viaţă. Pentru că hai să fim serioşi, nu cred că e atât de greu să alimentezi maşina cu electricitate, în loc de benzină. Şi acum se va găsi cineva care să spună "da, dar durează o zi s-o încarci". Ei bine, nu durează atât.
În ziua de azi - la modelele noi de Prius o încărcare full a bateriei se poate face în doar... 90 de minute.



Şi dacă te lasă bateria, ai motor hibrid. Nu te opreşte nimeni să schimbi pe benzină. Pentru cine nu ştia, noile Prius-uri au o putere combinată de 136 cai putere, şi trei moduri de folosire: EV(electric), ECO(cand funcţionează ambele motoare, dar se consumă puţin carburant), şi POWER(folosire la maxim a ambelor motoare).


Şi atunci... ai autonomie, ai putere, şi nici nu laşi în urma ta trombe de fum.
Acum... dacă stau să mă gândesc puţin... odată ce au fost impuse standardele Uniunii Europene de gen Euro 4 şi Euro 5, nu văd de ce nu s-ar putea recomanda automobilele cu motoare hibride. În plus, ar putea şi alţii să adopte poziţia asta. Să fie la nivel mondial. Adică fiecare producător de maşini să scoată măcar câte un model cu motor hibrid. Păi... de deplasat, te poţi deplasa. Cu 3,9 L faci 100 de km. Da, ajungi la 100 de km în 10 secunde. Şi emiţi doar 89g/km.
Treaba e că benzinării găseşti. Mda. Însă una aici... una acolo. Dar curent găseşti oriunde. Oriunde. Chit că te afli la ţară, sau că eşti în oraş, oriunde există curent. Însă Toyota a venit şi aici cu o inovaţie, în sensul că bateria poate fi încărcată de surplusul de energie generat de frânări, şi de căldura degajată de gazele de eşapament, ceea ce e grozav. Ok, n-ai priză? Nu-i nimic.




În mod sigur vom vedea schimbări în industria auto în anii care vin. Acum voi spune ceva ce nu va fi pe placul unora, dar... trebuie spus.
Pe noi nu ne ucide fumatul. Pe noi ne omoară poluarea şi prostiile băgate în mâncare. Dacă ar încerca cineva să mă convingă că fumatul e nociv, şi că am să mor de la el, i-aş spune râzând că înaintea mea - sute de mii de amerindieni au fumat pipă, şi au ajuns la vârste matusalemice. Ăia n-au mai avut nimic. Şi nu erau nici vegetarieni. Ca să vezi tragedie. Ăia mâncau numai carne de vânat, fumau ca sparţii de dimineaţa până seara, şi nu mai mureau... decât pe la 80-90 de ani. Şi noi ne plângem, că sunt prea mulţi fumători, că e un viciu nociv, şi le facem rău altora.

Da' ia să pună cineva gâlciul ăla detestabil care apare pe unele pachete de ţigări - într-un material video despre poluare care să-i explice guţulanului unde stă poluarea, de fapt. Să vezi atunci tragedie. "Vaaai, şi eu credeam că e de la tutun". Nu, tăticu'... nu e de la tutun. E de la miliardele de maşini mari şi mici, care distrug aerul. Alea poluează.

Şi ce... atunci o să te mai plângi că nu mai ai putere sub pedală? Păi există şi pentru asta soluţii. Un exemplu e Highlander,  ( tot ) de la Toyota. Ca să nu mai bocească lumea că n-are putere.


Da, lumea se schimbă. Maşinile se schimbă. Şi vrând-nevrând, mentalităţile şoferilor se vor schimba. Tehnica evoluează. Cine spune că un motor electric n-are putere, să-şi aducă aminte de ultima oară cand a mers cu troleibuzul, şi ce fel te lipesc de scaun viteza şi puterea unei maşini atât de mari.

"CAUTION! When driving a hybrid vehicle, pay special attention to the area around the vehicle. Because there is little vehicle noise in electric-only mode, pedestrians, people riding bicycles or other people and vehicles in the area may not be aware of the vehicle starting off or approaching them, so take extra care while driving." - de pe site-ul Toyota
Aha... chiar atât de silenţioasă poate fi o maşină.


postare scrisă pentru etapa 30 SuperBlog 2011

luni, 28 noiembrie 2011

ASUS - dimineata, la prânz, şi seara.

Zenbook:

 

Aruncă grelele veşminte de împrumut. Îmbracă-te-n petale. Trăieşte cu putere. Zâmbeşte mult. Ascultă vocile zeilor.

ASUS ROG:




Nu ţi-a fost niciodată teamă. Ai păşit pe câmpul de luptă cu pieptul înainte, purtând cea mai frumoasă armură. Cea mai ascuţită sabie. Cea mai echilibrată lance. Şi cel mai rezistent scut. Războiul se apropie. Vocile camarazilor te cheamă.
Armurierul Republicii te aşteaptă.







ASUS seria N:                



Fineţe clasică. Claritate. Locul în care liniile simple învăluiesc complexitatea si forţa.






ASUS Lamborghini:


Poţi să-l conduci fără carnet. Acum îţi poţi permite să fii agresiv. Fără limită de viteză. Fără pericole. Fără să iei amenzi. Bucură-te de putere.













ASUS Transformer:

Orientează-te şi priveşte. Navighează. Scrie. Citeşte. Fotografiază. Ascultă. Destinde-te. Tu lucrezi 8 sau 10 ore. El lucrează 18. Ţie îţi trebuiesc 7-8 ore de somn. Lui doar 3 . Eee Pad Transformer.













probă scrisă pentru etapa 29 SuperBlog 2011


Notă: acestea sunt idei de sloganuri pentru ASUS. Orice asemănare cu sloganurile existente este întâmplătoare şi trebuie tratată ca atare.

duminică, 27 noiembrie 2011

Moşuleee!

Negru... şi roşu. Adăpostite de întuneric, îşi făceau veacul  într-o linişte constantă ce se aşternea peste fumul mentolat, paşii moi, şi mustăţile tăcute. Viaţa trecea prin ele cu putere, pulsând ritmic în venele de metal colorate, aşteptând.
... roşu, negru, galben.
... 380 de spiriduşi cărau coşuleţe de ambrozie colorată înspre creieraş, inimă, şi ochi, într-un uşor zumzet... ca un cântec.

Moş Crăciun se ridică în capul oaselor. "Ooohhh... iar am aţipit. Parcă pusesem unul dintre spiriduşi să mă trezească..."
"... unde e toată lumea?"

Pe una dintre mese erau răsfirate câteva cutii. Colorate din fabrică, reflectau lumina caldă a lumânărelelor fermecate de pe dulap, lumânărele care nu se topeau niciodată. "Asta nu e lucrătura mea" îşi spuse Moşul. " Eu desenez altfel."
"... iar eu... eu nu primesc cadouri, eu dăruiesc. Ce-i asta?"
Se aplecă peste masă, şi zări un pătrăţel de hârtie portocaliu: "Pentru C."
"Iar  e pus pe şotii spiriduşul cel mare" îşi spuse, rotind ochii în cap şi mângâindu-şi barba.
Pe una dintre cutiile mari găsi  lipită o altă bucăţică de hârtie: "Totul e asamblat şi instalat, stai fără grijă. Tu doar lasă-le unde trebuie"
Îşi frecă nervos nasul cel roşu, şi scotoci în buzunarul de la piept al vestonului. Câteva fire de tutun îi apărură între degete. "Mmm... încă mai am!"
Zâmbi satisfăcut, şi îşi umplu pipa pe îndelete, aşa cum îi plăcea. Trase un fum, şi se înecă râzând. Altă hârtie?
"Ce-i aici, biroul lui Moş Crăciun?"
"Moşule, am bătut la uşa ta azi-noapte. Cu vârfurile degeţelelor, apoi cu degeţelele, după aia cu palmele, şi la urmă n-am mai răbdat... şi am bătut cu pumnii. Şi Moşule... erai atât de obosit, încât n-ai auzit nimic-nimic.Cum ştiu că eşti ocupat în perioada asta, m-am gândit să-ţi dau o mână de ajutor, aşa, ca între prieteni. Şi pentru că voiam să mă mişc repede, i-am pus la treabă pe toţi spiriduşii din pădure.
O mai ţii minte pe  domnişoara aia frumoasă... cea despre care spuneai că este personajul principal al cărţii de poveşti pe care o scrii? Pentru ea sunt toate cutiile astea. Am spus că merge să îmbinăm utilul cu plăcutul, aşa cum fac unii oameni, şi i-am ales nişte componente/periferice PC. Noi suntem mulţi, dar cum suntem mici, abia am reuşit să le aducem la tine. Le-aş fi dus eu însumi, dar... ştii că renii tăi mereu găsesc ceva de râs când îmi văd urechile. Au ei ceva cu urechile ascuţite. Probabil sunt geloşi pe mine, pentru că am urechiuşe mai frumoase decât ei. Aşa că îţi las ţie plăcerea să îi duci cadourile frumoasei copile.
P.S.
Şi pentru că mi-ai spus odată, demult, că îţi place să ştii ce faci cadou, ţi-am scris ce conţin cutiile aici:

Barebone ASUS V6-M4A3000E,


 cu procesor AMD Phenom II X4 850 AMD Phenom II X4 850 AM3 2MB 95W,



un kit Kingston Dual Channel 8GB 1333 DDR3/1333MHz, două HDD SSD Kingston de  250 GB SATA II, un Blu Ray Asus BW-12B1LT,

 ... şi pentru bucuria ei, un monitor ASUS Asus LS248H, HDMI 24", 1920 x 1080, 2ms (Gray-to-Gray), 10000000:1, 300 cd/m2, HDMI, D-Sub, DVI-D, 0.272mm,


 împreună cu un sistem audio Asus CINE5 Sound Bar, 5.1

Moşule, sper să-ţi placă ce i-am ales. Nouă ne e dragă tare, şi cum ştiam că are nevoie de un sistem nou, un monitor mai mare şi mai bun, şi un sistem de sunet care să sune bine, am aruncat un ochi pe net... iar după ce ne-am sfădit, şi ne-am sfădit... le-am ales de la Oktal.ro.
Sărbători fericite, Moşule!"

Spiriduşul cel MARE.

Fumul se ridica parfumat din pipa Moşului.
"Ei hai, că e bună ideea. Şi configuraţia. Hehe... dacă ar şti spiriduşul că am făcut curs IT vara asta..."



postare scrisă pentru etapa 28 Super Blog 2011

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

I wrote something on your wall. In 3D.

"Bună ziua. Ştiţi... eu şi cu prietena mea vrem să ştim dacă putem să punem două tastaturi la calculator, ca să scriem mai repede".

Îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost să nu izbucnesc într-un râs isteric. Însă pentru că nu-s bădăran, şi nu voiam să fac femeia să se simtă prost, i-am explicat frumos cu gura încremenită într-un zâmbet, că "treaba asta nu se poate".
Şi ea - "Păi de ce?"
Eu - "Păi... nu se poate. Nu e posibil"
Asta se întâmpla pe vremea când grelele tastaturi AT încă populau planeta, iar USB-ul, aflat undeva pe la versiunea 1.1, era un mic lux. Cât despre tastaturile pe USB, pe atunci nici nu se vindeau la noi, pentru că erau foarte scumpe. Iar switch-uri de genul celor pe care le face KVM - ori nu erau, ori nu se comercializau la noi. În ziua de azi însă... da, e posibil să foloseşti două tastaturi şi doi mouşi pe acelaşi PC, dar asta folosind un switch de genul celui de mai sus, sau un program de genul Team Player.

Toate bune şi frumoase, însă pe atunci monitoarele erau mici, şi puţine plăci video erau "dual head" (cu două ieşiri).

N-au trecut decât vreo 12 ani de atunci, însă 12 ani înseamnă enorm pentru electronică, şi pentru că vorbim de PC-uri aici, înseamnă că s-au schimbat o gramadă de lucruri la componentele PC. Au crescut frecvenţa şi puterea procesoarelor, viteza şi capacitatea hard disk-urilor, iar memoria RAM, cea dorită de toată lumea - este mare, rapidă, şi foarte accesibilă. Iar plăcile video... ei bine... plăcile video din ziua de azi pot să facă nişte lucruri fantastice, dacă le comparăm cu "străbunicile" lor de acum câţiva ani :P

Dacă înainte cu greu găseam o placă grafică mai bunicică - care să scoată ceva 3D, şi care avea o singură ieşire; în ziua de azi putem să  băgăm în acelaşi calculator mai multe plăci video, pe care le punem în SLI sau CROSSFIRE, sau putem folosi o singură placă video, pentru a scoate semnalul nu doar pe 2, ci şi pe 3, 4, 5... sau chiar 6 monitoare. Mai mult de atât... pentru cine vrea ultima apariţie în domeniu... există acel "dual graphics" de la AMD, pe care eu unul sunt foarte nerăbdător să-l încerc :)


Începând cu Radeon 5400, ne putem bucura de Eyefinity, sau ceea ce AMD mai numeşte şi "surround-sight".

 



Nu e departe de adevăr, dacă e să privim din... mai multe unghiuri :P. Am făcut audiţii pe tot felul de sisteme audio, de la cele stereo şi 2.1, până la cele  4.1, 5.1 sau chiar 7.1, şi mulţi dintre noi au spus "ce fain, parcă simţi cum te învăluie sunetul". Însă... pentru ca senzaţia de învăluire să fie completă, şi în acelaşi timp să ne păstrăm ochii sănătoşi, avem nevoie de câteva monitoare.





Eu unul prefer varianta în care folosesc mai multe display-uri (Duplicated Mode), dacă e să joc ceva sau să văd un film, decât cea în care folosesc ochelari 3D.



Dacă tehnologia Eyefinity a fost utilizată prima oară în antrenamentele militare şi simulatoarele de zbor, în finanţe, medicină, sau în industria petrolului si a gazelor naturale; astăzi se pot bucura de ea şi pasionaţii de jocuri.




De unde câmpul vizual era restrâns, acum ne putem bucura de o adevărată panoramă. Diferenţa este foarte uşor de observat. Amuzant e faptul că asta consideram noi a fi "normal"...



... şi cum arată normalul, de fapt? Păi... cam aşa, cu Eyefinity :)




Ce este şi mai frumos - e că o placă video cu Eyefinity permite multitasking-ul. În adevăratul sens al cuvântului... multitasking. Extended Mode. Adică... pe un monitor ai deschis un film, pe al doilea un browser, pe al treilea un Excel, pe al patrulea un Word, pe al cincilea randezi o năzdravănie în (eventual în 3D StudioMax), iar pe al şaselea ai deschisă o conferinţă video. Şi cum aplicaţiile care au suportul pentru genul ăsta de tehnologie sunt din ce în ce mai multe, mă aştept să văd Eyefinity peste tot în curând.
Fie că e un simplu excel, că ai nişte tab-uri deschise într-un browser, că discuţi pe un instant messenger, că lucrezi în  Autodesk, Maya, 3D Studio Max, Motion Builder,  sau că joci Aion, Alien vs Predator, Assassin’s Creed 2, Crysis 2, Dirt 3, HAWX 2, Medal of Honor, Need For Speed: Shift 2 sau Metro 2033 (şi multe altele -  a se vedea aici)... le poţi avea acum pe toate. Pe un singur PC.
Spre deosebire de ceea ce poate să ofere un PC la care e "legat" un singur monitor ( unde deschizi câteva ferestre bune, lucrezi câteva minute într-una, apoi sari la alt program - altă fereastră, şi după aia te chinui să o nimereşti pe cea de mai devreme), Eyefinity permite totul, doar cu o mişcare a ochilor, sau o rotire uşoară a capului.
Ceva asemănător prezintă şi Chris Angelini  de la Tom's Hardware în materialul de mai jos.



Ce-i  frumos e că AMD îl ajută pe cumpărător să-şi aleagă placa video şi tipul de ieşire (VGA, DVI sau HDMI), plus aranjarea monitoarelor în funcţie de nevoi - aplicaţii de tip business, vizionarea filmelor, navigarea pe internet, ori scufundarea în lumea 3D a jocurilor de ultimă generaţie :) .

Mie de exemplu mi-a făcut următoarele recomandări: ATI Radeon HD 6950 sau ATI Radeon HD 6850, pentru advanced gaming, advanced entertainment şi casual productivity.





Oh, nu... Nu m-ar deranja deloc să am un "perete" de monitoare. Obişnuiesc eu să spun că plantele aduc viaţă şi culoare în cameră, însă  m-ar deranja deloc să am "viaţă şi culoare"... în mişcare :)

postare scrisă pentru etapa 27 SuperBlog 2011

vineri, 25 noiembrie 2011

Una dintre plăcerile mele

Suntem aproape în Decembrie. Uhh... nici nu ştiu când a trecut luna asta. Timpul parcă trece mai repede când ai activitate, şi pe deasupra eşti binedispus. Ei bine, a trecut puţină vreme de când am dăruit ceva, dar asta nu mă opreşte să mă gândesc în continuare la cadourile pe care le-aş face celor dragi.
Şi cum vin sărbătorile, de unde să aleg nişte cadouri de Crăciun? Hmm... am câteva magazine mai răsărite prin  oraş, însă uneori nu găsesc nimic care să-mi placă. Da' nimic. Uneori e nevoie să aleg un lucru dintr-un magazin din centru, şi altul din mall-ul care se află la capătul oraşului. Aşa cum se mai întâmplă, atunci când am la dispoziţie bani, nu am în schimb suficient timp pentru umblat prin oraş. E "minunat" să alergi după cadouri la ore de vârf. Trafic. Şoferi care se înjură. Zgomot. Înghesuială. Oameni. Prea mulţi oameni. Şi atunci... ce fac? Păi... aştept o altă zi, mai liberă, dar asta cu riscul de a fi dezamăgit de lipsa obiectului pe care voiam să-l  cumpăr. Sau...

În unele privinţe am răbdare. Însă când e vorba de cadouri, mi se pare magic să aleg un cadou atunci când "mi s-a pus pata" :). Momentul ăla e încărcat cu o energie unică. Poţi să vii cu o privire din aia fixă, şi să-mi spui că nu-s practic, că mai bine am grijă de mine, că eu contez şi să-i las pe alţii, etc... N-ai să reuşeşti să-mi schimbi felul de a fi. Cel puţin, nu în privinţa asta.
Da... şi ce dacă-mi sar banii din buzunar? Toată treaba e să-i am. Pentru mine e o bucurie să fac apropiaţilor cadouri. E mai mult decât o simplă bucurie, e fericire. Chiar mai mare decât cea pe care o am atunci când primesc ceva în dar.

Cum vorbeam de timp şi umblat... dacă n-am timp să cutreier oraşul în lung şi-n lat, la orele în care sunt deschise magazinele, pot să umblu în schimp pe net.
Şi cum îmi plac magazinele pline de bunătăţuri, cel la care m-aş opri e Borealy, pe care l-am mai vizitat în trecut.

Ei... nu petrec eu foarte mult timp cu familia, dar asta nu înseamnă că nu mă gândesc la mama şi la una dintre  mătuşile care m-au suportat când eram mic şi năbădăios.
Mamei (care bea cafea în fiecare zi.) ştiu sigur că i-ar prinde bine un set Villeroy&Boch din porţelan alb, pentru că-i place vesela în culori deschise, spre deosebire de mine.
 
Şi pentru o cafea care să iasă cu adevărat bine, ar avea nevoie şi de un set Enchanted coffee. Genul de fierbător care face o cafea de-ţi stă pulsul, dar care e bună de tot.



Lângă ele, zic eu c-ar merge şi un ceai Dammann 1925, pentru vizite speciale.


Iar mătuşii mele i-aş alege un Cadou eşarfa şi portofel Rouge, pentru că obişnuieşte să poarte roşu, şi pentru că tot îi plac dulciurile, un Coş Crăciun Merci Santa :P.






         









Bun, am ales cadouri pentru rudele de sânge, acum e rândul celor pe  care îi numesc prieteni, şi care-mi sunt foarte dragi.






Pentru că este un om de o eleganţă naturală, cel mai vechi prieten al meu merită un Portcard Brown Slim by Pal Zileri, împreună cu o Cutie Vin Ustensile şi Şah Crăciun Lux, în amintirea anilor frumoşi, când jucam şah :). Şi pentru că acum locuieşte în Bucureşti, i-aş dărui şi o carte în ediţie limitată care este realizată manual, numită "Bucureştii vechi - în date şi imagini"


 


Iar unei dragi prietene, căreia îi plac combinaţiile de roşu şi negru, i-aş alege un set  Christmas Tea Royal,
un Set Bar Vin Lady...


... şi o casetă elegantă, în care să-şi ţină frumoasele accesorii.
Partea bună e că le cunosc gusturile, câtuşi de puţin :). Asta înseamnă că le-ar face plăcere cadourile, şi în plus, n-aş fi singurul care ar zâmbi din inimă de sărbători :). 

Postare scrisă pentru etapa 26 SuperBlog 2011

joi, 24 noiembrie 2011

"Da, sunt de acord, dar... depinde şi din ce unghi priveşti"

Un alt lucru de care-mi aduc aminte, când vine vorba de treburi IT, este primul monitor pe care l-am avut. Dacă ţin bine minte, era un Sampo de 14", cu ecranul curbat (şi carcasă albă - care s-a îngălbenit repede de la fumul de ţigară)... din cauza caruia am avut ceva dureri de cap, pentru că pe vremea aia era nevoie de un filtru care să-i mai ia "diavolului" din radiaţii. Ei bine, până la urmă mi-am luat şi un filtru,  însă ăla a fost momentul din care am început să înjur, pentru că nu mai vedeam bine imaginile.
Avantajul unui monitor cu tub catodic însă - era că puteai să priveşti ce juca prietenul tău la calculator, chiar dacă erai aşezat pe o margine incomodă de canapea, la "ţ" grade. Lucru care s-a schimbat, odată cu apariţia LCD-urilor. De unde ne obişnuisem cu monitoarele CRT, acum ni se părea ciudat să ne uităm la nişte chestii care erau doar cu puţin mai adânci... decât tăvile de făcut plăcinte. Pentru că înainte - la monitor conta o dată marca, a doua oară ecranul (care era de preferat plat), şi a treia oară... greutatea. Deci... un monitor "adevărat" trebuia să fie greu, da? Adică din ăla de-ţi lua la control şalele, dacă-l cărai mai mult de 50 de metri. Am eu o amintire... cu unul de 21", pe care am avut curajul să-l cobor singur, pe scări,  de la etajul 4. Nici nu mă gândesc să repet experienţa aia. Nici măcar dacă mă rogi. Frumos, frumos de tot.

Bun. Şi am lucrat cu primele monitoare de genul. Nu foarte entuziasmat, însă, din cauza luminozităţii slabe, a consumului de curent asemănător CRT-urilor, a mult prea folositului "nu pune mâna pe ecran"... şi din cauza unuia dintre cele mai enervante aspecte... unghiul de vizibilitate. Asta mă seca, pentru că aveam o libertate foarte mică de mişcare.

Lucruri care au dispărut în timp, pentru că LCD-urile s-au transformat in TFT-uri, şi au avut calităţi mai bune, şi după TFT-uri au apărut monitoarele pe LED, care consumă mai puţin decât LCD-ul şi TFT-ul, şi stau mai bine la capitolul unghi de vizibilitate şi culori.

Ce aş încerca la ora asta...



... este un ASUS PA246Q P-IPS (Performance In Plane Switching, patentat de Hitachi, tehnologie care scade pierderea luminii de către cristalele din display, şi îmbunătăţeşte reproducerea culorilor ), monitor care redă 1.07 miliarde de culori (10 biţi), spre deosebire de monitoarele obişnuite, care pot "scoate" doar 16,7 milioane de culori. Dacă se întreabă cineva, da, e monitor profesional.  Adică... armament greu. Care poate fi rotit din modul landscape în modul portrait, şi care conţine nişte surprize plăcute.


Cel mai important aspect deja l-am subliniat. Culoarea. Care acoperă 98% din spectrul Adobe RGB. Lângă el, un alt aspect important e unghiul de vizibilitate, care atinge 178 de grade din orice poziţie (verticală, orizontală). Aşa. Are culori foarte bune, are unghi de vizibilitate mare, ce mai are?
Păi... e full HD 1080P. Are mufă HDMI, USB, Card-Reader, mufă pentru căşti de 3,5, suportă o rezoluţie de 1920x1200, şi are o luminozitate de 400 cd/㎡, care se leagă foarte bine de contrastul 50000:1.



Timpul de răspuns e de 6 milisecunde, şi are mai multe moduri automate de setare a culorilor. Dacă monitoare cu HDMI, USB şi mufă pentru căşti - am mai văzut, ASUS PA246Q P-IPS are şi PIP (picture in picture), ceea ce se poate dovedi extrem de util, dacă vrei să lucrezi cu mai multe surse de imagine (cameră foto, card de memorie, etc). Şi având în vedere că ecranul atinge 61, 13cm, un consum de 75W mi se pare mai mult decât ok.
Ce aş face cu monitorul ăsta? Păi... după ce l-aş proba bine (jocuri, filme... jocuri, filme), i l-aş recomada prietenului meu, "V", care e designer, şi care se plângea acum câteva luni că monitorul vechi îi scotea culori aiurea, motiv pentru care frumoasele proiecte 3D la care lucra ieşeau prea... roz, de exemplu :P.




postare scrisa pentru etapa 25 SuperBlog 2011

miercuri, 23 noiembrie 2011

Deci... mă-ta...

... "era în tramvai", ar continua un amic. Nu, mă-ta... adică... mă-ta, da, mă-ta... nu era în tramvai. Mă-ta... nici măcar nu era prin preajmă.

... "nu stii sensul multor cuvinte. le folosesti gratuit, doar pentru ca dau bine(asa cum am observat, rasfoindu-ti blogul) ca habar nu ai despre multe chestii. nu vei accepta comentariul, nici nu ma astept... iti va fi suficienta pedeapsa ca il vei citi."
 
Măi dragă "Anonim", uite că-ţi dau lucrul de care nu te mai bucuri. Chestie pe care ai primit-o, şi pe care n-o mai primeşti. Şi după care se pare că tânjeşti. Atenţie.
Cum nu obişnuiesc să ţin prin preajmă oamenii, dacă e să descopăr că sunt ori proşti, ori răi, fricoşi, imaturi, falşi, fără control, fără personalitate... şi fără putere de elevare; şi cum rândurile tale au o notă familiară, tind să cred că eşti unul dintre aceia pe care tocmai i-am... "expulzat". Asta însemnând o persoană pe care o reneg, detest, şi de care mi-e silă. Adică... eşti "varză". O legumă care nu face nimic, ca să se eleveze, dacă-mi înţelegi cuvintele. Adică... semantica. Înţelegi, în mod sigur, că tot eşti expertă în ligvistică.
Şi singura chestie pe care ţi-o pot dedica, e puterea din spatele jetului... pentru că e singura care se potriveşte comment-ului tău de acum două zile.
Şi mă-ta... adică... mă-ta... n-are nici o vină că eşti un om prost.

Hai(l) FLIT!

marți, 22 noiembrie 2011

Pe două picioare şi patru roţi

... aşa văd o "plimbare" completă. Fie că e vorba de mers peste Dunăre, în munţii Măcin, sau ceva mai departe, în zona Braşovului, consider că o vacanţă relaxantă cere... roţi. Pentru că mersul pe jos cu un rucsac în spate poate fi plăcut, poate fi sportiv, este sănătos, însă doar un masochist ar merge pe jos 290-300 de kilometri, ca să se bucure de alţi 20 de kilometri prin munţi. Mă rog... eu unul n-aş merge pe jos atât. Aş pune mâna pe o maşină, şi aş conduce până în oraşul cel mai apropiat de  munte. Şi de acolo... încălţat bocancii lustruiţi cu nerv, tras rucsacu'n spate, şi ţigara'n bot. Ei, hai... şi-o sticlă mică de tequilla. Sau una puţin mai mare, de vin roşu :P

În ideea etapei 24 a SuperBlogului 2011, am nevoie de călătorii. Multe călătorii. Lungi călătorii. Pentru că deşi mă simt bine în bârlogul meu, la fel de bine mă simt atunci când hoinăresc. Mmm... nu. Mint. Mă simt de fapt mai bine. E vorba de mobilitate. Şi de scris. Îmi place mobilitatea. Şi-mi place să scriu.
Dar n-am carnet. Şi cum nu-s un mare fan al scrisului la comandă, mi-ar trebui ceva sa mă inspire. Oameni frumoşi, un oraş cu tradiţii, sau o mare furtunoasă. Sau un munte sălbatic - cu o droaie de animale sălbatice. De preferat... sătule. Şi verdeaţă. Multă verdeaţă. Şi o apă curgătoare, acolo. Aşa... ca să am ce bea după arşita lăsată de tequilla. Sau doar ca să am ce asculta atunci când zac întins pe o stâncă, privind cerul.
E o provocare - să scriu despre ceva, folosindu-mi imaginaţia. Însă unele fantezii nu pot întrece o experienţă trăită pe viu.



De mi-ar pune Autonom la dispoziţie o maşină de teren, o şoferiţă cu voce plăcută, echipament de munte, şi o tabletă ASUS, aş umbla pe coclauri de dimineaţă până seara, după urşi, şoimi, capre sălbatice, şerpi veninoşi, sau altele. Aş merge din cea mai înaltă creastă, până-n cea mai adâncă peşteră; i-aş strânge mâna omului simplu care munceşte pământul cu drag, sau m-aş lăsa antrenat în conversaţii lungi de cei cărora viaţa nu are prea multe să le ascundă.
Aş scrie despre toate călătoriile. Rânduri proaspete. Precum pâinea de vatră. Calde, precum focul de seară. Parfumate, precum lemnul de brad. Răcoroase, precum apa de munte. Capricioase, precum vremea. Şi interesante,  precum oamenii.
 :)

postare scrisă pentru etapa 24 SuperBlog2011